Yunus · 10:90–93

Versetele 90 la 93

„I-am trecut pe copiii lui Isra'il prin mare.” Cand Musa a ajuns la mare, Allah i-a revelat sa o loveasca cu toiagul. El a lovit-o si s-au deschis douasprezece drumuri, pe care copiii lui Isra'il au trecut, iar Fir'awn si ostirile lui au intrat in mare urmarindu-i.

Cand Musa si poporul sau au iesit cu totii din mare, iar Fir'awn si ostirile sale se aflau in mijlocul ei, Allah a poruncit marii sa se inchida peste ei; toti s-au inecat sub privirile copiilor lui Isra'il.

Cand Fir'awn a inceput sa se inece si a fost sigur ca va pieri, el a spus: „Cred ca nu exista alta divinitate decat Cel in care cred copiii lui Isra'il”, adica Allah, Dumnezeul adevarat, in afara Caruia nu exista alta divinitate, „iar eu sunt dintre cei supusi”, dintre cei care se supun religiei lui Allah si mesajului adus de Musa.

Allah lamureste ca aceasta credinta nu i-a folosit in acea stare: „Acum crezi” si il adeveresti pe Trimisul lui Allah, „dupa ce mai inainte nu te-ai supus”, savarsind cu indrazneala pacate, necrezand si mintind, „si ai fost dintre cei care raspandesc stricaciune?” Credinta de acum nu-ti foloseste.

Aceasta este randuiala lui Allah: cand necredinciosii ajung intr-o stare care ii sileste sa creada, credinta nu le foloseste, fiindca este credinta intemeiata pe ceea ce vad cu ochii, asemenea credintei celui inviat. Folositoare este numai credinta in nevazut.

„Astazi iti vom salva trupul, ca sa fii un semn pentru cei de dupa tine.” Talcuitorii au spus ca frica pe care copiii lui Isra'il o aveau fata de Fir'awn era atat de mare, incat aproape nu puteau crede ca s-a inecat si s-au indoit de aceasta. Allah a poruncit marii sa-i arunce trupul pe un loc inalt, ca el sa fie pentru ei invatatura si semn.

„Cu adevarat, multi oameni sunt nepasatori fata de semnele Noastre.” Semnele trec iar si iar pe langa ei, dar ei nu trag folos, fiindca nu le dau atentie. In schimb, cel inzestrat cu minte si cu inima atenta vede in semnele lui Allah cea mai puternica dovada a adevarului vestit de Trimisi.

„I-am asezat pe copiii lui Isra'il intr-un salas bun”, in locuintele poporului lui Fir'awn, si le-am lasat mostenire tara si tinutul lor. „Si i-am inzestrat cu lucruri bune”, mancare, bautura si celelalte bunatati.

„Ei nu s-au dezbinat” cu privire la adevar „pana cand le-a venit stiinta”, care cerea unirea si intelegerea. Insa s-au asuprit unii pe altii, iar multi dintre ei au urmat pofte si scopuri potrivnice adevarului; astfel, dezbinarea s-a raspandit mult intre ei.

„Domnul tau va judeca intre ei, in Ziua Invierii, cu privire la lucrurile in care se deosebeau”, prin Judecata Sa dreapta, izvorata din Stiinta desavarsita si Puterea atotcuprinzatoare.

Aceasta este boala la care sunt expusi oamenii religiei adevarate: daca Shaytan nu reuseste sa-i faca sa i se supuna parasind cu totul religia, se straduieste sa-i atate unii impotriva altora, sa arunce intre ei dusmanie si ura. Din aceasta se nasc deosebiri care ii fac sa se declare unii pe altii rataciti si sa poarte ranchiuna, ceea ce il bucura pe Iblis.

Domnul lor este Unul, Trimisul lor este unul, religia lor este una si interesele lor obstesti sunt aceleasi. De ce s-ar dezbina intr-un chip care ii desparte si ii slabeste, le rupe legaturile, le risipeste atatea foloase religioase si lumesti si face sa se piarda atatea dintre cele ce tin de religia lor?

Te rugam, o, Allah, sa fii Bland cu robii Tai credinciosi, sa-i unesti, sa vindeci dezbinarea dintre ei, sa-i aduni pe cei apropiati si pe cei departati, o, Stapan al Maretiei si al Cinstei!