Yunus · 10:71–73

Versetele 71 la 73

Allah ii spune Profetului Sau: recita poporului tau istorisirea lui Nuh si chemarea lui catre poporul sau. El i-a chemat la Allah vreme indelungata si a ramas intre ei o mie de ani fara cincizeci; totusi chemarea nu le-a sporit decat razvratirea. S-au saturat de el si nu-l mai puteau indura, insa el nu a slabit si nu a incetat sa-i cheme.

El le-a spus: „O, popor al meu! Daca sederea mea printre voi si amintirea semnelor lui Allah vi se par prea grele”, adica daca ramanerea mea printre voi, aducerea aminte a ceea ce va foloseste si dovezile limpezi ale lui Allah va apasa, iar voi vreti sa-mi faceti rau ori sa respingeti adevarul, „atunci eu ma incred in Allah”. Ma bizui pe El sa indeparteze raul indreptat impotriva mea si a chemarii mele; aceasta incredere este oastea si arma mea. Aduceti tot ceea ce puteti din oameni si arme.

„Hotarati-va planul”, uniti-va cu totii, fara ca vreunul dintre voi sa ramana in urma si fara sa crutati vreun efort, „voi si partasii vostri”, pe care ii adorati si ii luati ca aliati in afara lui Allah, Domnul lumilor. „Si planul vostru sa nu va ramana nelamurit”: sa nu fiti tulburati in privinta lui si sa nu-l ascundeti, ci impliniti-l pe fata. „Apoi infaptuiti impotriva mea ceea ce ati hotarat” din pedeapsa si rau, „si nu-mi dati niciun ragaz”, nici macar un ceas.

Aceasta este o dovada hotaratoare si un semn mare al temeiniciei si adevarului chemarii sale. El era singur, fara neam care sa-l apere si fara ostire la care sa se adaposteasca. Totusi, a inceput discutia cu poporul sau aratand nechibzuinta credintelor lor, stricaciunea religiei lor si slabiciunea zeilor lor. Ei nutreau impotriva lui dusmanie si ura mai mari decat muntii inalti si erau oameni puternici si agresivi.

Cu toate acestea le-a spus: adunati-va voi, partasii vostri si toti cei pe care ii mai puteti chema, pregatiti toate uneltirile si apoi savarsiti-le impotriva mea daca puteti. Ei nu au izbutit sa faca nimic; astfel s-a vadit ca el era sincer, iar ei minteau in pretentiile lor.

„Daca va intoarceti” de la chemarea mea, nu aveti nicio pricina sa o faceti, fiindca s-a lamurit ca nu va intoarceti de la desertaciune spre adevar, ci de la adevarul sustinut de toate dovezile spre desertaciunea a carei falsitate a fost dovedita.

In plus, „eu nu v-am cerut nicio rasplata” pentru chemarea mea ori pentru primirea ei, ca sa puteti spune ca am venit sa va iau averile si de aceea refuzati. „Rasplata mea este numai la Allah”; eu nu caut rasplata de la nimeni in afara Lui. Si nu va poruncesc ceva pe care eu insumi sa nu-l fac; dimpotriva, „mi s-a poruncit sa fiu dintre cei supusi Lui”, iar eu sunt cel dintai care implineste ceea ce va poruncesc.

„Ei l-au tagaduit”, desi ii chemase noaptea si ziua, in taina si pe fata; chemarea lui nu i-a facut decat sa fuga si mai mult de adevar. „Noi l-am izbavit pe el si pe cei care erau cu el in corabie”, pe care ii poruncisem sa o construiasca sub privirea Noastra [cf. Hud 11:37]. I-am spus: „Cand va clocoti cuptorul, ia in ea cate o pereche din fiecare fel, familia ta — afara de cei impotriva carora s-a rostit Hotararea — si pe cei care cred” [Hud 11:40], iar el a facut aceasta.

Apoi Allah a poruncit cerului sa verse apa din belsug si a facut pamantul sa izbucneasca in izvoare; apele s-au intalnit pentru o porunca deja hotarata [cf. al-Qamar 54:12]. „L-am purtat pe o corabie facuta din scanduri si cuie” [al-Qamar 54:13], care plutea sub privirea Noastra.

„I-am facut urmasi” pe pamant dupa nimicirea necredinciosilor. Allah i-a binecuvantat urmasii si a facut ca numai ei sa ramana, apoi i-a raspandit pe pamant. „Si i-am inecat pe cei care au tagaduit semnele Noastre”, dupa ce ele li se lamurisera si dovada fusese statornicita.

„Priveste, dar, care a fost sfarsitul celor avertizati”: nimicire, injosire si blestemul necurmat al generatiilor de dupa ei; ori de cate ori sunt pomeniti, oamenii ii invinuiesc si ii osandesc. Sa se fereasca acesti necredinciosi ca nu cumva sa-i loveasca nimicirea, injosirea si pedeapsa care i-au lovit pe aceia.