Comentariul pasajului
Versetele 42 la 44
Textul arab și traducerea din volum
وَمِنْهُم مَّن يَسْتَمِعُونَ إِلَيْكَ ۚ أَفَأَنتَ تُسْمِعُ ٱلصُّمَّ وَلَوْ كَانُوا۟ لَا يَعْقِلُونَ ﴿٤٢﴾ وَمِنْهُم مَّن يَنظُرُ إِلَيْكَ ۚ أَفَأَنتَ تَهْدِى ٱلْعُمْىَ وَلَوْ كَانُوا۟ لَا يُبْصِرُونَ ﴿٤٣﴾ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَظْلِمُ ٱلنَّاسَ شَيْـًٔا وَلَـٰكِنَّ ٱلنَّاسَ أَنفُسَهُمْ يَظْلِمُونَ ﴿٤٤﴾
42. Printre ei sunt unii care te asculta. Poti tu oare sa-i faci pe surzi sa auda, chiar daca ei nu pricep? 43. Printre ei sunt unii care privesc spre tine. Poti tu oare sa-i calauzesti pe orbi, chiar daca ei nu vad? 44. Allah nu-i nedreptateste pe oameni cu nimic, ci oamenii se nedreptatesc pe ei insisi.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah vesteste despre o parte dintre cei care nu credeau in Trimis si in mesajul adus de el: „Printre ei sunt unii care te asculta.” Ei il ascultau pe Profet cand recita Revelatia, nu cautand calauzirea, ci doar ca spectatori, tagaduind si cautand greseli. O asemenea ascultare nu foloseste si nu conduce la niciun bine. Nu este de mirare ca usa izbanzii li s-a inchis si au fost lipsiti de folosul ascultarii.
De aceea Allah spune: „Poti tu oare sa-i faci pe surzi sa auda, chiar daca ei nu pricep?” Aceasta intrebare statorniceste negatia: nu-i poti face pe surzi sa auda, fiindca ei nu aud nimic din ceea ce li se spune, chiar daca se striga tare; cu atat mai mult cand, pe langa aceasta, nu au intelegere.
Daca nu este cu putinta sa-l faci sa auda pe surdul care nu pricepe ceea ce i se spune, cu atat mai putin ii poti face pe acesti necredinciosi sa auda intr-un chip care sa le aduca folos. Cat priveste auzirea dovezii care le inlatura scuza, ei au auzit deja ceea ce statorniceste dovada lui Allah impotriva lor. Astfel, una dintre cele mai importante cai de dobandire a cunoasterii, ascultarea vestirilor transmise, le-a fost inchisa.
Apoi Allah vesteste ca si o alta cale a cunoasterii le-a fost inchisa: vederea. „Printre ei sunt unii care privesc spre tine”, dar privirea nu le foloseste si ei nu trag folos din cercetarea starii tale. Asa cum nu poti calauzi orbul care nu vede, tot astfel nu-i poti calauzi pe acestia. Daca mintea, auzul si vederea lor — mijloacele prin care se dobandesc cunoasterea si intelegerea realitatilor — nu lucreaza, ce cale le mai ramane spre adevar?
Cuvintele „Printre ei sunt unii care privesc spre tine” arata ca privirea la Profet, la calauzirea, caracterul, faptele si mesajul lui este una dintre cele mai mari dovezi ale sinceritatii sale si ale temeiniciei celor aduse de el. Pentru cel inzestrat cu vedere aceasta este de ajuns si nu mai are nevoie de alta dovada.
„Allah nu-i nedreptateste pe oameni cu nimic.” El nu le adauga la faptele rele si nu le micsoreaza faptele bune. „Ci oamenii se nedreptatesc pe ei insisi”: adevarul vine la ei, insa nu-l primesc, iar dupa aceea Allah ii pedepseste pecetluindu-le inimile, auzul si vederea.