Yunus · 10:37–41

Versetele 37 la 41

„Acest Qur'an nu putea fi alcatuit de cineva in afara lui Allah”, adica nu este cu putinta si nici nu se poate inchipui ca acest Qur'an sa fi fost nascocit si pus pe seama lui Allah. El este Cartea mareata de care falsul nu se poate apropia nici dinainte, nici din urma, o Revelatie de la Cel Preaintelept, Vrednic de lauda [Fussilat 41:42].

Daca toti oamenii si jinnii s-ar aduna ca sa aduca ceva asemenea acestui Qur'an, nu ar putea, chiar daca s-ar ajuta unii pe altii [al-Isra' 17:88]. El este Cartea rostita de Domnul lumilor. Cum ar putea o faptura sa rosteasca o carte asemenea ei ori macar sa se apropie? Cuvintele arata maretia Celui care le-a rostit si Insusirile Sale.

Daca ar exista cineva care sa-L egaleze pe Allah in Maretie si in Insusirile desavarsite, atunci s-ar putea inchipui ca acela ar aduce ceva asemanator Qur'anului. Iar daca am presupune ca cineva I-ar atribui in chip mincinos o carte Domnului lumilor, Allah s-ar grabi sa-l loveasca printr-o pedeapsa aspra.

Allah a coborat insa aceasta Carte ca Mila pentru lumi si ca dovada care nu mai lasa nimanui vreo scuza. A coborat-o „confirmand ceea ce a fost inaintea ei” dintre Cartile dumnezeiesti, fiind in armonie cu ele, adeverind ceea ce au pomenit si ceea ce au vestit mai inainte, iar lucrurile s-au petrecut dupa cum fusese vestit.

Ea este „lamurirea Cartii”, adica lamurirea celor ingaduite si oprite, a randuielilor religioase si universale si a vestirilor adevarate. „Nu este nicio indoiala in ea; ea vine de la Domnul lumilor.” Nu exista in ea nicio indoiala; este adevar sigur, coborat de la Domnul lumilor, Cel care poarta grija tuturor fapturilor prin Harul Sau.

Una dintre cele mai insemnate forme ale grijii Sale pentru ei este coborarea acestei Carti, care vorbeste despre folosul lor religios si lumesc si cuprinde toate insusirile nobile si faptele bune.

„Sau spun ei”, necredinciosii, din incapatanare si ura: „L-a nascocit”, adica Muhammad l-a inventat si I l-a atribuit in chip mincinos lui Allah? „Spune-le”, obligandu-i sa aduca ceva asemenea daca pot — caz in care pretentia lor ar putea fi adevarata, iar altminteri este falsa —: „Aduceti o Sura asemenea lui si chemati pe cine puteti in afara lui Allah, daca spuneti adevarul.”

Chemati-i sa va ajute sa aduceti o Sura asemenea Qur'anului. Acest lucru este insa cu neputinta. Daca ar fi fost posibil, ei si-ar fi vestit puterea si ar fi adus ceva asemanator. Fiindca nu au putut, s-a lamurit falsitatea cuvintelor lor si lipsa oricarei dovezi.

Ceea ce i-a facut sa nu creada in Qur'an, care cuprinde adevarul mai presus de care nu exista alt adevar, este ca nu l-au inteles. Daca l-ar fi inteles asa cum trebuie, s-ar fi smerit si ar fi crezut. Pana atunci nu venise inca asupra lor implinirea pedepsei cu care fusesera amenintati. Necredinta lor este de acelasi fel ca necredinta celor de dinainte. De aceea Allah spune: „Tot astfel au tagaduit si cei de dinaintea lor. Priveste care a fost sfarsitul nedreptilor”: o nimicire deplina, care nu a crutat pe nimeni dintre ei.

Sa se fereasca, asadar, acesti oameni sa staruie in necredinta, ca sa nu-i loveasca ceea ce a lovit natiunile necredincioase si osandite. Versetul arata ca omul trebuie sa fie chibzuit in toate treburile si sa nu se grabeasca sa primeasca ori sa respinga ceva inainte sa-l inteleaga pe deplin.

„Printre ei sunt unii care vor crede in el”, in Qur'an si in ceea ce cuprinde, „si altii care nu vor crede. Domnul tau ii cunoaste cel mai bine pe cei care raspandesc stricaciune.” Ei sunt cei care nu cred din incapatanare, nedreptate si rautate; Allah ii va rasplati pentru stricaciunea lor cu cea mai aspra pedeapsa.

„Daca te tagaduiesc”, continua-ti chemarea; tu nu raspunzi de socoteala lor, nici ei de socoteala ta; fiecare raspunde pentru fapta sa. „Spune: Fapta mea este a mea, iar fapta voastra este a voastra. Voi sunteti nevinovati de ceea ce fac eu, iar eu sunt nevinovat de ceea ce faceti voi.” Este asemenea cuvintelor lui Allah: „Cine savarseste fapte drepte o face spre folosul sau, iar cine savarseste rau o face impotriva sa” [al-Jathiyah 45:15].