Yunus · 10:22–23

Versetele 22 la 23

Dupa ce a pomenit regula generala despre felul in care se poarta oamenii cand mila vine dupa nenorocire si usurarea dupa greutate, Allah da un exemplu care o confirma: starea lor pe mare, cand aceasta se framanta si ei se tem de urmari.

„El este Cel care va face sa calatoriti pe uscat si pe mare”, prin mijloacele de transport pe care vi le-a pus la dispozitie si spre folosirea carora v-a calauzit. „Cand sunteti in corabii”, pe mare, „iar ele plutesc cu ei purtate de un vant bun”, potrivit dorintei lor, fara tulburare ori greutate, si ei se simt in siguranta, „vine asupra lor un vant naprasnic”, care sufla cu putere, „valurile ii lovesc din toate partile si cred ca sunt cuprinsi”, adica socotesc ca sunt pierduti.

Atunci orice legatura a inimii cu fapturile se rupe si ei cunosc ca nimeni nu-i poate izbavi din aceasta greutate in afara lui Allah Singur. Il cheama, dedicandu-I numai Lui religia, si isi iau un angajament ferm: „Daca ne izbavesti din aceasta, vom fi negresit dintre cei multumitori.”

„Dar cand ii izbaveste, iata-i savarsind nedreptate pe pamant fara drept.” Ei uita greutatea, invocatia si angajamentul ferm pe care l-au facut si Ii asociaza lui Allah pe cei despre care recunoscusera ca nu-i pot izbavi de necaz si nu pot indeparta vatamarea. De ce nu-I dedica lui Allah adorarea in vreme de usurare, asa cum au facut in vreme de greutate?

Aceasta nedreptate se intoarce impotriva lor. De aceea spune: „O, oameni! Nedreptatea voastra este numai impotriva sufletelor voastre. Este o placere trecatoare a vietii lumesti.” Tot ceea ce puteti nadajdui prin nedreptatea voastra si prin indepartarea de adorarea exclusiva a lui Allah este sa dobanditi un folos lumesc neinsemnat si o pozitie care va inceta curand si va ramane in trecut, dupa care le veti parasi impotriva vointei voastre. „Apoi la Noi este intoarcerea voastra” in Ziua Invierii „si va vom vesti ceea ce savarseati.” Aceasta este cea mai aspra avertizare impotriva staruintei in aceste fapte.