Comentariul pasajului
Versetul 12
Textul arab și traducerea din volum
وَإِذَا مَسَّ ٱلْإِنسَـٰنَ ٱلضُّرُّ دَعَانَا لِجَنۢبِهِۦٓ أَوْ قَاعِدًا أَوْ قَآئِمًا فَلَمَّا كَشَفْنَا عَنْهُ ضُرَّهُۥ مَرَّ كَأَن لَّمْ يَدْعُنَآ إِلَىٰ ضُرٍّ مَّسَّهُۥ ۚ كَذَٰلِكَ زُيِّنَ لِلْمُسْرِفِينَ مَا كَانُوا۟ يَعْمَلُونَ ﴿١٢﴾
12. Cand omul este atins de un necaz, Ne cheama culcat pe o parte, asezat sau in picioare. Dar cand indepartam de la el necazul sau, trece mai departe ca si cum nu Ne-ar fi chemat pentru necazul care l-a atins. Astfel le sunt impodobite celor care intrec masura faptele pe care le savarseau.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Aceasta este o vestire despre firea omului asa cum este ea. Cand este atins de un rau, precum boala sau nenorocirea, se straduieste in invocatie si Ii cere lui Allah in toate starile sale — in picioare, asezat si culcat —, staruind in invocatie ca Allah sa-i indeparteze necazul. „Dar cand indepartam de la el necazul sau, trece mai departe ca si cum nu Ne-ar fi chemat pentru necazul care l-a atins”, adica staruie in nepasarea lui, intors de la Domnul sau, ca si cum necazul care l-a atins si pe care Allah i l-a indepartat nu ar fi existat. Ce nedreptate poate fi mai mare decat aceasta? El Ii cere lui Allah sa-i implineasca nevoia, iar cand Allah i-o implineste, nu mai ia seama la dreptul Domnului sau, ca si cum Allah nu ar avea niciun drept asupra lui. Aceasta este amagirea lui Shaytan, care i-a infatisat drept frumos ceea ce ratiunile sanatoase si firile curate socotesc urat si respingator. „Astfel le sunt impodobite celor care intrec masura faptele pe care le savarseau”, adica celor care trec dincolo de hotar.