Al-Fatihah · 1:1–5

Sura al Fatihah

Sura 1 · Versetele 1 la 7

Revelata la Mecca

Versetele 1 la 5

„In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator”, adica: incep cu fiecare Nume al lui Allah Preainaltul. Cuvantul „nume” este la singular si se afla intr-o constructie de anexare (idafah), astfel incat cuprinde toate Numele frumoase ale lui Allah.

„Allah” este Cel adorat, Singurul vrednic de adorare, datorita insusirilor desavarsite ale divinitatii Sale.

„Ar-Rahman (Cel Milostiv) si Ar-Rahim (Induratorul)” sunt doua Nume care arata ca Preainaltul are o mila vasta si mareata, care cuprinde toate lucrurile si orice fiinta vie. El a randuit-o pentru cei care au taqwa si ii urmeaza pe Profetii si Mesagerii Sai. Acestora le apartine mila deplina, iar ceilalti au o parte din ea.

Sa se stie ca unul dintre principiile asupra carora primele generatii ale comunitatii si imamii ei sunt de acord este credinta in Numele lui Allah, in insusirile Sale si in consecintele acelor insusiri.

Ei cred, de pilda, ca El este Ar-Rahman si Ar-Rahim, ca are cu adevarat mila, iar urmarile acestei mile ajung la cei de care El Se milostiveste. Toate binefacerile sunt urmari ale milei Sale. Acelasi lucru se spune despre toate celelalte Nume.

Despre Atotstiutorul se spune ca are stiinta prin care cunoaste toate lucrurile; iar despre Atotputernicul se spune ca are putere asupra tuturor lucrurilor.

„Toata lauda Ii apartine lui Allah” inseamna laudarea lui Allah pentru insusirile desavarsirii si pentru toate faptele Sale, care izvorasc din harul si dreptatea Sa. De aceea, Lui Ii apartine lauda desavarsita sub toate aspectele.

„Domnul tuturor lumilor”: Rabb este Cel care creeaza, carmuieste si ingrijeste toate lumile - adica tot ceea ce exista in afara lui Allah - si le pregateste mijloacele de care au nevoie.

El le-a daruit binefaceri marete, fara de care nu ar fi putut dainui. Orice binefacere de care se bucura vine de la El, Preainaltul.

Ingrijirea pe care Preainaltul le-o acorda creaturilor Sale este de doua feluri: generala si deosebita.

Ingrijirea generala consta in faptul ca El a creat toate fapturile, le daruieste mijloacele de trai si le calauzeste catre ceea ce le este de folos si le asigura dainuirea in aceasta lume.

Ingrijirea deosebita este cea pe care le-o acorda alesilor Sai: le sadeste credinta in inimi, le daruieste izbanda in ea, le-o desavarseste si indeparteaza de la ei toate piedicile si obstacolele care se asaza intre ei si credinta. In esenta, aceasta inseamna ca El ii calauzeste si le daruieste izbanda in tot binele si ii fereste de orice rau. Poate ca acesta este motivul pentru care cele mai multe rugaciuni ale Profetilor folosesc Numele Rabb, caci toate cererile lor intra sub aceasta ingrijire deosebita.

Astfel, cuvintele „Domnul tuturor lumilor” arata ca numai El creeaza si carmuieste, ca numai El daruieste binefacerile, ca El este pe deplin independent de orice, iar toate lumile au nevoie deplina de El, sub orice aspect.

„Stapanul Zilei Judecatii”: Stapanul este Cel care are insusirea stapanirii, manifestata prin aceea ca porunceste si interzice, rasplateste si pedepseste si dispune in toate felurile de cei aflati in stapanirea Sa.

Stapanirea este legata aici de Ziua Judecatii, adica Ziua Invierii, in care oamenii vor fi rasplatiti pentru faptele lor, bune sau rele. In acea Zi, desavarsirea stapanirii, dreptatii si intelepciunii Sale se va arata pe deplin creaturilor, iar stapanirile fapturilor vor inceta. Regii si supusii, robii si oamenii liberi vor fi deopotriva: toti se vor supune maretiei Sale, se vor smeri inaintea puterii Sale, vor astepta judecata Lui, vor nadajdui in rasplata Sa si se vor teme de pedeapsa Sa.

De aceea, aceasta Zi a fost mentionata in mod deosebit; altminteri, El este Stapanul Zilei Judecatii si al tuturor celorlalte zile.

„Numai pe Tine Te adoram si numai de la Tine cerem ajutor” inseamna: numai pe Tine Te alegem pentru adorare si numai Tie Iti cerem ajutorul. Asezarea complementului inaintea verbului exprima exclusivitatea: Te adoram pe Tine si nu adoram pe nimeni in afara Ta; Iti cerem ajutorul Tie si nu cerem ajutor nimanui in afara Ta.

Adorarea este mentionata inaintea cererii de ajutor fiindca generalul este asezat inaintea particularului si fiindca dreptul lui Allah Preainaltul primeste intaietate fata de dreptul robului Sau.

Adorarea este o denumire cuprinzatoare pentru toate faptele si cuvintele, vazute si ascunse, pe care Allah le iubeste si de care este multumit. Cererea de ajutor inseamna sprijinirea pe Allah Preainaltul pentru dobandirea lucrurilor folositoare si indepartarea celor vatamatoare, impreuna cu increderea ca El va face aceasta sa se implineasca.

Implinirea adorarii lui Allah si cererea ajutorului Sau sunt mijlocul de a dobandi fericirea vesnica si de a fi izbavit de toate relele. Nu exista cale de izbavire in afara implinirii acestor doua lucruri.

O fapta nu este cu adevarat adorare decat atunci cand este invatata de la Mesagerul lui Allah - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - si este savarsita numai pentru Fata lui Allah. Prin aceste doua conditii ea devine adorare.

Cererea de ajutor este mentionata dupa adorare, desi face parte din ea, deoarece robul are nevoie de ajutorul lui Allah Preainaltul in fiecare act de adorare. Daca Allah nu il ajuta, el nu va putea implini ceea ce doreste dintre porunci si nu se va putea feri de lucrurile interzise.