Ai o întrebare despre acest pasaj?

وأنا أمثِّلُ لكَ مثالًا لا يخفى عليكَ أمرُها ـ إن شاء الله ـ: اعلم أنَّ النفسَ مثلُها كمثلِ المُهرِ الحسنِ مِن الخيلِ، إذا نظرَ إليه الناظرُ أعجبَه حُسنُه وبهاؤُه، فيقولُ أهلُ البصيرةِ به: لا يُنتفعُ بهذا حتى يُراضَ رياضةً حسنةً، ويُؤدَّبَ أدبًا حسنًا، فحينئذٍ يُنتفعُ به، فيصلحُ للطلبِ والهربِ، ويَحمدُ راكبُه عواقبَ تأديبِه ورياضتِه، فإن لم يُؤدَّبْ لم يُنتفعْ بحُسنِه، ولا ببهائِه، ولا يَحمدُ راكبُه عواقبَه عند الحاجة. فإن قَبِلَ صاحبُ هذا المُهرِ قولَ أهلِ النصيحةِ والبصيرةِ به علِمَ أنَّ هذا قولٌ صحيحٌ، فدفعَه إلى رائضٍ؛ فراضَه. ثم لا يصلحُ أن يكونَ الرائضُ إلا عالمًا بالرياضةِ، معه صبرٌ على ما معه مِن علمِ الرياضةِ، فإن كان معه بالرياضةِ ونصحِه انتفعَ به صاحبُه. فإن كان الرائضُ لا معرفةَ معه بالرياضةِ، ولا علمَ بأدبِ الخيلِ أفسدَ هذا المُهرَ، وأتعبَ نفسَه، ولم يَحمدْ راكبُه عواقبَه. وإن كان الرائضُ معه معرفةُ الرياضةِ والأدبِ للخيلِ إلا أنَّه مع معرفتِه لم يصبرْ على مشقَّةِ الرياضةِ، وأحبَّ الترفيهَ لنفسِه، وتوانى عمَّا وجبَ عليه مِن النصيحةِ في الرياضةِ أفسدَ هذا المُهرَ، وأساءَ إليه، ولم يصلحْ للطلبِ، ولا للهربِ، وكان له منظرٌ بلا مخبرٍ. فإن كان مالكُه هو الرائضَ له: ندمَ على توانيهِ يومَ لا ينفعُه الندمُ؛ حينَ نظرَ إلى غيرِه في وقتِ الطلبِ قد طَلبَ فأدركَ، وفي وقتِ الهربِ قد هربَ فسلِمَ، وطلبَ هو فلم يُدركْ، وهربَ فلم يسلمْ؛ كلُّ ذلك بتوانيهِ، وقلَّةِ صبرِه بعد معرفتِه منه. ثم أقبلَ على نفسِه يلومُها، ويوبِّخُها؛ فيقول: لمَ فرَّطتُ؟ لمَ قصَّرتُ؟ لقد عادَ عليَّ مِن قلَّةِ صبري كلُّ ما أكرهُ، واللهُ المستعانُ. اعقلوا ـ رحمكم الله ـ علمَ هذا المثلِ، وتفقَّهوا به؛ تُفلحوا وتنجحوا

„Îți voi da o pildă prin care starea sufletului îți va fi limpede, dacă Allah voiește. Să știi că sufletul este asemenea unui mânz frumos. Când cineva îl privește, frumusețea și strălucirea lui îl încântă. Cei pricepuți la el spun: «Nu va fi de folos până nu este dresat bine și deprins cum se cuvine. Atunci va fi folositor: bun pentru urmărire și pentru fugă, iar călărețul său se va bucura de urmările educării și dresării lui. Dacă nu este educat, frumusețea și strălucirea lui nu sunt de folos, iar călărețul său nu se va bucura de urmările purtării lui când va avea nevoie.» Dacă stăpânul acestui mânz primește sfatul celor sinceri și pricepuți, știe că vorbele lor sunt adevărate și îl încredințează unui dresor, care îl dresează. - Dresorul nu poate fi potrivit decât dacă știe să dreseze și are răbdare să aplice ceea ce știe. Dacă are pricepere în dresaj și îi dorește binele, stăpânul mânzului va avea folos de pe urma lui. - Dacă dresorul nu cunoaște dresajul și nu știe să educe caii, strică acest mânz, se obosește singur, iar călărețul nu se va bucura de urmări. - Dacă dresorul cunoaște dresajul și educarea cailor, dar nu rabdă osteneala dresajului, își dorește tihnă și neglijează îndatorirea de a-l dresa cu grijă sinceră, strică acest mânz și îi face rău. Mânzul nu va fi bun nici pentru urmărire, nici pentru fugă: va avea înfățișare, fără însușiri pe măsură. - Dacă însuși stăpânul este dresorul lui, își va regreta delăsarea în ziua în care regretul nu îi mai folosește. Îl vede pe altul că, la vremea urmăririi, urmărește și ajunge din urmă, iar la vremea fugii fuge și scapă. El însă urmărește fără să ajungă și fuge fără să scape, toate acestea din pricina delăsării și a lipsei sale de răbdare, cu toate că avea cunoaștere. Apoi se întoarce spre propriul suflet, mustrându-l și certându-l: «De ce am fost nepăsător? De ce mi-am neglijat îndatorirea? Lipsa mea de răbdare mi-a adus toate lucrurile pe care le urăsc.» Ajutorul se cere de la Allah. Înțelegeți — Allah să aibă milă de voi — învățătura acestei pilde și pătrundeți-i înțelesul: veți izbândi și veți reuși.”^[46]