Ai o întrebare despre acest pasaj?

فالنُّفوسُ الشَّريفةُ لا تَرضَى مِن الأشياءِ إلا أعلاها، وأفضَلَها، وأحمَدَها عاقبةً، والنفوسُ الدَّنيئةُ تَحومُ حولَ الدَّناءاتِ، وتقعُ عليها كما يقعُ الذُّبابُ على الأقذارِ، فالنفسُ الشَّريفةُ العليَّةُ لا ترضَى بالظُّلمِ، ولا بالفواحشِ، ولا بالسَّرقةِ، ولا بالخيانةِ؛ لأنَّها أكبَرُ مِن ذلك وأجلُّ، والنفسُ المَهينةُ الحقيرةُ الخسيسةُ بالضدِّ مِن ذلك، فكلُّ نَفسٍ تَميلُ إلى ما يُناسبها ويُشاكلها

„Sufletele nobile nu se mulțumesc decât cu lucrurile cele mai înalte, cele mai bune și cu urmările cele mai vrednice de laudă. Sufletele josnice dau târcoale lucrurilor josnice și se așază pe ele, asemenea muștelor care se așază pe murdării. Sufletul nobil și înalt nu se mulțumește cu nedreptatea, cu faptele desfrânate, cu furtul sau trădarea, fiindcă este mai presus și mai nobil decât acestea. Sufletul înjosit, disprețuit și josnic este tocmai dimpotrivă. Fiecare suflet înclină spre ceea ce i se potrivește și îi seamănă.”^[1]