Ai o întrebare despre acest pasaj?

Acest hadith explică versetul anterior, de la începutul capitolului: Allah i-a creat pe oameni cu firea Islamului, adică i-a creat cu înclinația înnăscută spre tawḥīd. Dacă ar fi feriți de cei care cheamă la rătăcire, firea lor ar rămâne receptivă la adevăr și i-ar urma pe trimiși. Însă firea înnăscută singură nu este de ajuns: trebuie urmați trimișii, pacea și binecuvântarea fie asupra lor. Firea oamenilor este bună, asemenea pământului bun, potrivit pentru plante. Dacă pământul rămâne nepângărit, rămâne bun; dacă este schimbat, devine sărăturat și este copleșit de sare și apă, se strică și nu mai este potrivit pentru încolțire. Tot astfel, când firea omului este schimbată, ea nu mai primește binele, fiindcă s-a abătut și s-a modificat, asemenea pământului stricat. Profetul ﷺ a dat ca exemplu oaia mutilată, căreia i s-a tăiat urechea și i s-a rupt cornul. Ea se naște întreagă, adică sănătoasă, nemutilată, cu ambele coarne și urechi întregi; apoi stăpânii ei sunt cei care o mutilează. Tot așa, nou-născutul se naște cu firea înnăscută întreagă. Dacă aceasta este schimbată, este urmarea faptelor celor care îl cresc și care îi abat și îi schimbă firea, asemenea celor care strică pământul bun pentru semănat, astfel încât nu mai încolțește nimic.