Ai o întrebare despre acest pasaj?

«Ibrāhīm le-a lăsat-o drept îndemn» înseamnă că Ibrāhīm, pacea fie asupra lui, le-a încredințat fiilor săi, Ismāʿīl și Isḥāq, cuvântul monoteismului. Yaʿqūb — Yaʿqūb ibn Isḥāq ibn Ibrāhīm, care este Isrāʾīl — le-a încredințat și el acest cuvânt fiilor săi. I-a îndemnat la cuvântul monoteismului, cuvântul sincerității față de Allah, Atotputernicul și Mărețul. Lăsarea unui îndemn înseamnă că omul, la apropierea morții, le poruncește urmașilor sau celor din jur să se teamă de Allah, Atotputernicul și Mărețul. În terminologia juriștilor, waṣiyyah înseamnă autorizarea unei acțiuni după moarte. Acesta este testamentul. El poate privi averile, dar și religia, prin îndemnul de a rămâne statornic în ea. Ibrāhīm, tatăl profeților, și Yaʿqūb, tatăl fiilor lui Isrāʾīl, și-au îndemnat amândoi urmașii la cuvântul monoteismului, la sinceritatea față de Allah, Atotputernicul și Mărețul, și la religia adevărată. Tot astfel, părintele trebuie să își crească fiii în ascultare față de Allah și, când moartea se apropie, să îi îndemne la statornicie în religie și la rămânerea în monoteism. Aceasta arată grija celor doi părinți nobili, Ibrāhīm și Yaʿqūb, pentru urmașii lor.