Ai o întrebare despre acest pasaj?

وعن الأمير مرجان أنَّه قال: كنتُ في نفرٍ من أصحاب لي في محطَّة صنعاء الأولى، فحمل علينا العدوُّ، فتفرَّق عنِّي أصحابي، وسقط بي فرسي لكثرة ما أُثخن من الجراحات، فدار بِي العدوُّ حينئذٍ من كلِّ جانب، فهتفتُ بالصالِحين، ثمَّ ذكرتُ الشيخ أبا بكر رضي الله عنه، وهتفتُ به، فإذا هو قائمٌ، فوالله العظيم! لقد رأيتُه نهاراً وعاينتُه جهاراً، أخذ بناصيتِي وناصية فرسي، وشلَّنِي من بينهم حتى أوصَلَنِي المحطة، فحينئذ مات الفرس، ونجوتُ أنا ببَرَكتِه رضي الله عنه ونفع به!!!

Emirul Marjān a relatat: «Eram cu un grup dintre însoțitorii mei la prima poziție de la Ṣanʿāʾ. Dușmanul ne-a atacat, iar însoțitorii mei s-au împrăștiat, lăsându-mă singur. Calul s-a prăbușit cu mine din pricina multelor răni grele pe care le primise. Atunci dușmanul m-a înconjurat din toate părțile. I-am chemat în ajutor pe cei evlavioși, apoi mi-am amintit de șeicul Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el — și l-am chemat. Și iată-l stând acolo! Pe Allah Cel Măreț, l-am văzut ziua, în văzul tuturor! M-a apucat de șuvița din frunte și a apucat și șuvița calului meu, apoi m-a smuls dintre ei și m-a dus până la poziția noastră. Atunci calul a murit, iar eu am scăpat prin binecuvântarea sa — Allah să fie mulțumit de el și să aducă folos prin el!!!»