Ai o întrebare despre acest pasaj?

إلَّا أنَّه عارضنا في ذلك أصل مقطوع به في متنه، مشكل في تنزيله، وهو أنَّ الصحابة رضي الله عنهم بعد موته عليه السلام لم يقع من أحد منهم شيء من ذلك بالنسبة إلى مَن خَلفَه؛ إذ لَم يترك النَّبيُّ ﷺ بعده في أمَّته أفضلَ من أبي بكر الصديق رضي الله عنه، فهو كان خليفتَه، ولَم يُفعل به شيء من ذلك ولا عمر رضي الله عنهما، وهو كان أفضل الأمَّة بعده، ثم كذلك عثمان، ثم علي، ثم سائر الصحابة الذين لا أحد أفضل منهم في الأمَّة، ثم لم يثبت لواحد منهم من طريق صحيح معروف أنَّ متبرِّكاً تبرَّك به على أحد تلك الوجوه أو نحوها، بل اقتصروا فيهم على الاقتداء بالأفعال والأقوال والسير التي اتبعوا فيها النَّبيَّ ﷺ، فهذا إذاً إجماع منهم على ترك تلك الأشياء.

„Însă ni se opune aici un principiu cert în conținutul său, deși aplicarea lui cere lămurire: după moartea sa — pacea fie asupra lui —, niciunul dintre companioni — Allah să fie mulțumit de ei — nu a făcut vreunul dintre aceste lucruri în privința celor care i-au urmat. Profetul ﷺ nu a lăsat după el, în comunitatea sa, pe nimeni mai bun decât Abū Bakr al-Ṣiddīq — Allah să fie mulțumit de el. Acesta i-a fost calif, iar nimic din toate acestea nu s-a făcut cu el și nici cu ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi —, care era cel mai bun al comunității după el. La fel a fost cu ʿUthmān, apoi cu ʿAlī și cu ceilalți companioni, față de care nimeni din comunitate nu este mai bun. Nu s-a transmis prin vreo cale autentică și cunoscută că cineva ar fi căutat binecuvântarea prin vreunul dintre ei în unul dintre aceste moduri sau în altele asemănătoare. Oamenii s-au mărginit să le urmeze faptele, cuvintele și conduita în care aceștia îl urmau pe Profet ﷺ. Aceasta reprezintă, așadar, consensul lor asupra lăsării deoparte a acestor lucruri.