Ai o întrebare despre acest pasaj?

„… Slavă lui Allah Cel Măreț! Oare dobânda, a cărei gravitate Allah a arătat-o în Coran, pentru care a poruncit război împotriva celui care o socotește îngăduită, pentru luarea căreia i-a blestemat pe oamenii Cărții, ai cărei consumator, plătitor, martor și scrib au fost blestemați și împotriva căreia au venit amenințări cum nu au venit împotriva altor lucruri, ajunge să fie socotită în întregime îngăduită prin cel mai mic demers, fără nicio osteneală, numai prin forma unui contract care este joacă și batjocură, de care râzi și pe care îl iei în derâdere? Oare ar încuviința un credincios să atribuie vreunuia dintre profeți — cu atât mai mult celui mai de seamă dintre trimiși —, ba chiar Domnului lumilor, că interzice aceste lucruri atât de grave, apoi le îngăduie printr-un fel de joacă și glumă care nu este urmărit în sine, nu are realitate și nu cuprinde nicidecum vreun scop al celor doi contractanți?”