Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Uṣūl min ʿIlm al-Uṣūl
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediție în limba română · Institutul Tawhid · România · 2026 · Porunca (al-amr)
Cererea unei acțiuni poate fi înțeleasă și fără una dintre formele gramaticale ale poruncii: de exemplu, atunci când o faptă este descrisă drept farḍ (obligație), wājib (obligatorie), mandūb (recomandată) sau ṭāʿah (act de ascultare), când cel care o face este lăudat, cel care o lasă este mustrat, ori când pentru împlinirea ei este promisă răsplată sau pentru abandonarea ei este menționată o pedeapsă.[3]
[3] Notă a autorului: Exemplu de faptă descrisă ca farḍ: cuvântul Profetului ﷺ: „Fă-le cunoscut că Allah le-a impus cinci rugăciuni în fiecare zi și noapte...”. Exemplu de wājib: „Ghusl-ul de vineri este obligatoriu pentru fiecare adult.” Exemplu de ṭāʿah: „Cine îl ascultă pe conducătorul meu mă ascultă pe mine.” Exemplu de laudă a celui care face fapta: „Ce om bun este ʿAbdullāh ibn ʿUmar, dacă ar împlini rugăciunea de noapte.” Exemplu de mustrare a celui care părăsește fapta: „Cine abandonează tragerea cu arcul după ce a învățat-o, din lipsă de interes, a nesocotit o binecuvântare.” Exemplu de răsplată legată de faptă: „Cine trimite o binecuvântare asupra mea, Allah trimite asupra lui zece.” Exemplu de pedeapsă pentru abandon: „Cine lasă trei rugăciuni de vineri din nepăsare, Allah îi pecetluiește inima.”
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.