Ai o întrebare despre acest pasaj?

Însă ceea ce se afla în inimile lor era altceva: rămaseră în urmă fiindcă gândiseră rău despre Allah, închipuindu-și că „Trimisul și credincioșii nu se vor mai întoarce niciodată la familiile lor”, ci vor fi uciși și nimiciți. Acest gând le-a fost înfrumusețat neîncetat în inimi și s-au simțit împăcați cu el, până când a prins rădăcini. Două lucruri au pricinuit aceasta. Mai întâi, erau „un popor pierdut”, oameni sortiți pieirii, lipsiți de bine; dacă ar fi avut bine în ei, asemenea gânduri nu le-ar fi pătruns în inimi. Apoi, credința și certitudinea lor în făgăduința lui Allah, în sprijinirea religiei Sale și în înălțarea Cuvântului Său erau slabe.