Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Iar când treaba a fost hotărâtă”, adică atunci când vine o poruncă serioasă și obligatorie, „dacă ar fi sinceri față de Allah”, cerându-I ajutorul și dându-și toată silința să o împlinească, „ar fi mai bine pentru ei” decât starea lor dintâi. Aceasta din mai multe pricini. Mai întâi, robul este nedesăvârșit sub toate aspectele și nu are putere decât dacă Allah îl ajută; de aceea să nu ceară ceva în plus față de ceea ce are deja de împlinit. Apoi, dacă sufletul său se leagă de viitor, slăbește în împlinirea îndatoririi prezente și a celei viitoare. În privința prezentului, silința lui s-a mutat de la acesta la altceva, iar fapta urmează silința. În privința viitorului, vremea lui nu sosește înainte ca avântul să se fi stins, astfel că nu primește ajutor pentru a-l împlini. De asemenea, robul care își leagă nădejdile de viitor, în vreme ce este leneș față de lucrarea prezentă, seamănă cu cel care își face dorințe și se crede sigur pe puterea sa de a împlini cele ce vor veni. Este cu atât mai probabil să fie lipsit de ajutor și să nu facă ceea ce își propusese și pentru care se pregătise sufletește. Se cuvine ca robul să-și adune grija, gândul și energia asupra clipei prezente și să-și împlinească îndatorirea potrivit puterii sale. Apoi, ori de câte ori sosește un nou timp, să-l întâmpine cu energie și cu o hotărâre înaltă, adunată, nu împrăștiată, cerând ajutorul Domnului său. Un asemenea om este mai vrednic să primească reușită și îndrumare în toate treburile sale.