Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Și când Ibrahim le-a spus tatălui său și poporului său”, care își luaseră dumnezei în afara lui Allah, îi adorau și căutau apropierea de ei: „Cu adevărat, eu sunt nevinovat de ceea ce adorați”, adică urăsc acea adorare, mă îndepărtez de ea și mă împotrivesc celor care o săvârșesc, „afară de Cel care m-a creat”. Pe El Îl iau drept Ocrotitor și nădăjduiesc că mă va călăuzi spre cunoașterea adevărului și mă va ajuta să lucrez potrivit lui. După cum El m-a creat și m-a îngrijit punându-mi la îndemână tot ceea ce este bun pentru trupul meu și pentru viața mea lumească, tot astfel „El mă va călăuzi” spre binele religiei mele și al Vieții de Apoi.