Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Cei care sunt zgârciți și le poruncesc oamenilor zgârcenia”: ei adună cele două lucruri vrednice de mustrare, fiecare dintre ele fiind, de unul singur, un rău îndeajuns de mare: zgârcenia, care înseamnă neîmplinirea drepturilor care trebuie îndeplinite, și poruncirea acesteia oamenilor. Nu le-a ajuns propria zgârcenie, ci le-au poruncit-o și oamenilor și i-au îndemnat la această purtare vrednică de mustrare prin vorbele și faptele lor. Aceasta vine din îndepărtarea lor de ascultarea față de Domnul lor și din întoarcerea spatelui față de ea. „Iar cine întoarce spatele” ascultării față de Allah nu-și face rău decât sieși și nu-I poate dăuna cu nimic lui Allah. „Allah este Cel Bogat, Vrednic de Laudă”: bogăția Sa desăvârșită este nedespărțită de Ființa Sa; a Lui este stăpânirea cerurilor și a pământului și El este Cel care îi îmbogățește pe robii Săi și le dăruiește avuții. El este Vrednicul de Laudă, Căruia Îi aparțin toate numele frumoase, toate însușirile desăvârșite și toate faptele frumoase pentru care merită să fie lăudat, preamărit și slăvit.