Ai o întrebare despre acest pasaj?

Allah i-a înștiințat pe robii Săi despre aceasta pentru ca acest temei să se așeze în ei și pentru ca, pe el, să clădească felul în care primesc binele și răul ce li se întâmplă. Astfel, să nu se mâhnească și să nu se întristeze pentru ceea ce le-a scăpat dintre lucrurile spre care năzuiau și pe care și le doreau, știind că acestea sunt scrise în Tabla Păstrată și trebuie să se împlinească și să aibă loc, fără să existe vreo cale de a le împiedica. Tot astfel, să nu se bucure cu trufie și semeție pentru ceea ce Allah le-a dăruit, știind că nu au dobândit acele lucruri prin puterea și forța lor, ci numai prin harul și binefacerea lui Allah. Așadar, să se preocupe de mulțumirea față de Cel care a dăruit binefacerile și a înlăturat necazurile. De aceea a spus: „Și Allah nu iubește pe niciun îngâmfat lăudăros”, adică pe cel trufaș, aspru, plin de sine, care se laudă cu binefacerile lui Allah și și le atribuie sieși, iar acestea îl fac să întreacă măsura și îl abat. Așa cum a spus Preaînaltul: „Apoi, când îi dăruim o binefacere din partea Noastră, spune: Mi s-a dat aceasta numai datorită unei științe. Ba ea este o încercare.”