Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Tafsir as-Saʿdī — Volumul 9
ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī
Institutul Tawhid · Sura al Hujurat
Allah Preaînaltul a pus drept condiție a credinței lipsa îndoielii, căci credința folositoare este convingerea sigură și hotărâtă în ceea ce Allah a poruncit să fie crezut, o convingere pe care nu o atinge îndoiala în niciun fel. „Aceia sunt cei sinceri”: ei și-au adeverit credința prin faptele lor frumoase. Orice afirmație prin care cineva se declară sincer este una însemnată și trebuie susținută prin dovadă și argument. Cea mai mare dintre aceste pretenții este credința, de care depind fericirea, izbânda veșnică și izbăvirea fără sfârșit. Cel care o pretinde și îi împlinește obligațiile și cerințele este cel sincer, credinciosul adevărat. Despre cel care nu este astfel se știe că nu este sincer în pretenția sa, iar aceasta nu-i este de folos. Credința din inimă nu o cunoaște decât Allah Preaînaltul. A pretinde că ea există sau nu există în acest fel înseamnă a-L înștiința pe Allah despre ceea ce se află în inimă, ceea ce este lipsă de bună-cuviință și gând rău despre Allah.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.