Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Amintește-l”, în această Carte plină de pomenire, pe „robul Nostru Ayyub”, pomenindu-l în cel mai frumos chip și aducându-i cele mai frumoase laude: când l-a lovit nenorocirea, el a răbdat-o, nu s-a plâns altcuiva decât Domnului său și nu a căutat adăpost decât la El. „Când L-a chemat pe Domnul său”, rugându-L pe El, Stăpânul și Ocrotitorul său, și plângându-se Lui, nu altcuiva, a spus: „Doamne, Satana m-a atins cu osteneală și chin”, adică printr-un lucru greu, obositor și chinuitor. I se dăduse putere asupra trupului său, astfel încât a suflat asupra lui până când s-a umplut de răni, apoi acestea au început să supureze, iar suferința i s-a agravat. De asemenea, și-a pierdut familia și averea.