Ai o întrebare despre acest pasaj?

De aceea, „când, spre seară, i-au fost înfățișați caii de rasă”, adică aceia care ridică un picior atunci când stau și sunt rapizi și aleși, având o înfățișare frumoasă, admirată mai ales de regi, el a rămas să-i privească până când soarele s-a ascuns. Caii l-au făcut să întârzie de la rugăciunea de seară și de la pomenirea lui Allah. A regretat ceea ce se petrecuse și s-a apropiat de Allah prin ceea ce-i distrase atenția, punând Iubirea lui Allah mai presus de iubirea altora. El a spus: „Am pus iubirea bunurilor mai presus de pomenirea Domnului meu”. Verbul care exprimă iubirea cuprinde aici sensul de a da întâietate: el dăduse întâietate iubirii bunurilor, prin care aici se înțeleg caii, față de pomenirea Domnului său, până când soarele s-a ascuns după văl.