Ai o întrebare despre acest pasaj?

30. Noi i l-am dăruit lui Dawud pe Sulayman. Ce rob minunat! El se întorcea mereu la Noi. 31. Când, spre seară, i-au fost înfățișați caii de rasă, care stau pe trei picioare, 32. el a spus: „Am pus iubirea bunurilor mai presus de pomenirea Domnului meu, până când soarele s-a ascuns după văl”. 33. „Aduceți-i înapoi la mine!” Și a început să le lovească cu sabia gambele și gâturile. 34. Noi l-am încercat pe Sulayman și am aruncat pe tronul său un trup, apoi el s-a întors la Noi. 35. El a spus: „Doamne! Iartă-mă și dăruiește-mi o stăpânire care să nu se cuvină nimănui după mine. Tu ești Dăruitorul!” 36. Noi i-am supus vântul, care sufla lin la porunca sa oriunde voia, 37. și pe diavoli: orice ziditor și scufundător, 38. precum și pe alții, legați în lanțuri. 39. „Acesta este darul Nostru; dăruiește sau oprește, fără socoteală!” 40. Iar la Noi el are parte de apropiere și de un sfârșit frumos.