Ai o întrebare despre acest pasaj?

21. A ajuns la tine vestea celor care se certau, când au escaladat zidul încăperii de rugăciune? 22. Când au intrat la Dawud, el s-a speriat de ei. Ei au spus: „Nu te teme! Suntem doi împricinați, unul dintre noi l-a nedreptățit pe celălalt. Judecă între noi cu adevăr, nu fi nedrept și călăuzește-ne spre calea cea dreaptă. 23. Acesta este fratele meu: el are nouăzeci și nouă de oi, iar eu am o singură oaie. El mi-a spus: Dă-mi-o mie, și m-a biruit în vorbă”. 24. Dawud a spus: „Te-a nedreptățit cerându-ți oaia ca să o adauge oilor lui. Mulți dintre cei care se asociază se nedreptățesc unii pe alții, în afară de cei care cred și fac fapte bune - însă cât de puțini sunt!” Dawud și-a dat seama că Noi îl încercasem; a cerut iertare Domnului său, a căzut prosternându-se și s-a căit. 25. Noi l-am iertat pentru aceea, iar la Noi el are parte de apropiere și de un sfârșit frumos. 26. O, Dawud! Noi te-am făcut locțiitor pe pământ. Judecă între oameni cu adevăr și nu urma dorința, căci ea te va rătăci de la Calea lui Allah. Cei care se rătăcesc de la Calea lui Allah vor avea o pedeapsă aspră, fiindcă au uitat Ziua Socotelii.