Ai o întrebare despre acest pasaj?

După ce Allah Preaînaltul a amintit desfătarea lor și bucuria lor deplină, prin hrană, băuturi, soții frumoase și locuri plăcute de ședere, a amintit cum își vor aduce aminte împreună și cum își vor povesti cele petrecute în trecut. Vor continua să vorbească și să-și pună întrebări, până când discuția îi va duce la cuvintele unuia dintre ei: „Eu aveam un tovarăș” în această lume, care tăgăduia învierea și mă învinuia pentru că eu credeam în ea. El îmi spunea: „Oare și tu ești dintre cei care cred că, după ce vom muri și vom fi țărână și oase, vom da socoteală?”, adică vom fi răsplătiți pentru faptele noastre?! Adică: cum poți crede acest lucru atât de greu de crezut și atât de uimitor, că, după ce ne vom fi risipit și vom fi ajuns țărână și oase, vom fi înviați, aduși din nou la viață, apoi vom da socoteală și vom fi răsplătiți pentru faptele noastre?!