Ai o întrebare despre acest pasaj?

Apoi a arătat că nelegiuirea lor ajunsese la culme și depășise orice măsură, spunând: „Când li se spunea: Nu există altă divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”, erau chemați la aceasta și li se poruncea să părăsească adorarea oricărei alte divinități, „ei se semețeau” față de acest cuvânt și față de cel care îl adusese. „Și spuneau”, împotrivindu-i-se: „Oare să ne părăsim divinitățile”, pe care noi și părinții noștri nu am încetat să le adorăm, pentru vorbele unui „poet nebun”? Prin aceasta îl aveau în vedere pe Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa. Allah să-i facă de rușine! Nu le-a fost de ajuns să se întoarcă de la el ori doar să-l socotească mincinos, ci au rostit împotriva lui cea mai nedreaptă judecată și l-au numit poet nebun, deși știau că el nu cunoaște poezia și poeții, că însușirile lui nu sunt însușirile lor și că el este cel mai înzestrat cu minte dintre făpturile lui Allah și cel cu judecata cea mai înaltă.