Ai o întrebare despre acest pasaj?

Ei le vor răspunde: „Ba voi nu erați credincioși”, adică ați rămas politeiști, așa cum și noi eram politeiști. Prin ce sunteți, așadar, mai buni decât noi?! Și ce anume vă dă dreptul să ne învinuiți?! „Noi nu aveam nicio putere asupra voastră”, adică nu v-am silit să alegeți necredința, „ci voi erați un neam care întrecea măsura”, depășind hotarul îngăduit. „Acum s-a adeverit asupra noastră”, a noastră și a voastră, „Cuvântul Domnului nostru: vom gusta, negreșit”, pedeapsa. Adică s-au împlinit asupra noastră hotărârea și rânduiala Domnului nostru ca noi și voi să gustăm pedeapsa și să avem parte împreună de ea. De aceea „v-am dus în rătăcire, fiindcă noi înșine eram rătăciți”, adică v-am chemat pe calea pe care o urmam noi, care era rătăcirea, iar voi ne-ați răspuns. Așadar, nu ne învinuiți pe noi, ci învinuiți-vă pe voi înșivă.