Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Tafsir as-Saʿdī — Volumul 8
ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī
Institutul Tawhid · Sura Ya Sin
Aceasta este o lămurire a netemeiniciei divinităților politeiștilor, pe care ei le-au luat alături de Allah Preaînaltul și de la care au nădăjduit ajutor și mijlocire. Ele sunt cu totul neputincioase: „Acestea nu pot să-i ajute” și nici pe ele însele nu se pot ajuta. Dacă nu sunt în stare să-i ajute, cum ar putea să le vină în ajutor?! Ajutorul presupune două condiții: putința de a-l acorda și voința de a o face.[42] Chiar dacă o divinitate ar avea această putință, ar mai rămâne de văzut dacă voiește sau nu să-l ajute pe cel care o adoră. Negarea putinței le neagă, așadar, pe amândouă. „Iar ei sunt pentru ele o oștire adusă înainte”, adică vor fi aduși împreună, aflați în pedeapsă și dezicându-se unii de alții. De ce, atunci, nu s-au dezis în această lume de adorarea lor și nu și-au îndreptat adorarea numai către Regele în a cărui Mână se află folosul și paguba, dăruirea și oprirea darului, El fiind Ocrotitorul și Ajutătorul?!
[42] Pentru a doua condiție, textul ediției arabe are „puterea”, iar nota editorului propune drept formă probabil corectă „voință”. Traducerea urmează această propunere, în acord cu explicația care urmează.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.