Ai o întrebare despre acest pasaj?

După ce s-a lămurit adevărul la care cheamă Trimisul, iar tăgăduitorii îl învinuiau de rătăcire, Allah le-a vestit adevărul, li l-a lămurit și le-a arătat neputința lor de a i se împotrivi. Le-a spus că învinuirea lor de rătăcire nu vatămă cu nimic adevărul și nu respinge ceea ce a adus Trimisul. Dacă el ar rătăci — departe de el așa ceva, însă aceasta este o concesie făcută numai de dragul discuției —, atunci „rătăcesc numai împotriva mea însumi”: rătăcirea sa s-ar mărgini la el și nu s-ar întinde asupra altcuiva. „Iar dacă sunt călăuzit”, aceasta nu vine de la mine însumi, nici din puterea sau tăria mea, ci călăuzirea mea vine prin ceea ce „îmi revelează Domnul meu”. Aceasta este temelia călăuzirii mele, așa cum este și temelia călăuzirii altora. Domnul meu aude toate vorbele și toate sunetele și este Apropiat de cel care Îl cheamă, Îi cere și I se închină.