Ai o întrebare despre acest pasaj?

Dacă, într-o chestiune a acestei lumi, un avertizator ar veni la niște oameni care îi cunosc sinceritatea și bunăvoința, iar ei ar avea un vrăjmaș care așteaptă prilejul de a-i lovi și se pregătește pentru aceasta, și le-ar spune: „L-am văzut pe vrăjmașul vostru pornind spre voi, ca să vă atace și să vă nimicească”, iar unul dintre ei ar răspunde: „Dacă spui adevărul, spune-ne la ce ceas va ajunge la noi și unde se află acum!”, ar mai fi socotit cu judecată cel care a spus astfel? Sau ar fi socotit nechibzuit și nebun? Și aceasta, deși o asemenea veste ar putea fi adevărată ori mincinoasă: poate că vrăjmașul se va răzgândi și va alege o altă țintă, poate că hotărârea acestuia slăbește ori poate că oamenii au puterea să se apere. Atunci, cum este cu cel care îl tăgăduiește pe cel mai sincer dintre făpturi, ferit de greșeală în vestirea sa, care nu vorbește din poftă, atunci când îi vestește pedeapsa sigură, pe care nu o poate îndepărta nimeni și împotriva căreia nu există ajutor? Nu este respingerea vestirii lui, pe motiv că nu a precizat timpul împlinirii ei, una dintre cele mai mari nechibzuințe?