Ai o întrebare despre acest pasaj?

Apoi Allah a descris pe cel care întrece măsura și minte: „pe cei care se împotrivesc semnelor lui Allah prin dispute” după ce adevărul a fost despărțit de fals și a devenit limpede precum soarele. Ei se ceartă ca să respingă semnele și să le zădărnicească, „fără să le fi venit vreo dovadă”, adică fără argument și fără probă. Această descriere i se potrivește oricui dispută despre semnele lui Allah: este cu neputință să se certe cu o dovadă, fiindcă adevărul nu are un potrivnic; nu poate fi înfruntat prin vreo dovadă religioasă sau rațională. „Aceasta este foarte urâtă înaintea lui Allah și a celor care cred”, fiindcă ea cuprinde tăgăduirea adevărului, acceptarea falsului și prezentarea acestuia drept adevăr. Allah urăște profund aceste lucruri și pe cei care au asemenea însușiri. La fel, robii Săi credincioși îi urăsc pentru aceasta, în acord cu Domnul lor. Aceștia sunt aleșii creației lui Allah, iar dezaprobarea lor arată cât de urâtă este purtarea celor pe care îi osândesc.