Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Ni s-a promis aceasta”, adică Învierea, „nouă și părinților noștri mai înainte”, dar, spun ei, nu a venit și nu am văzut nimic din ea. „Acestea nu sunt decât legende ale celor de demult”, adică poveștile și știrile prin care își petreceau vremea, fără temei și fără adevăr. Astfel, descrierea celor care tăgăduiesc trece de la faptul că nu cunosc vremea Vieții de Apoi la slăbiciunea cunoașterii lor despre ea, apoi la îndoială, la orbire și, în cele din urmă, la tăgăduirea ei și la socotirea venirii ei drept imposibilă. Din pricina acestor stări, frica de Viața de Apoi le-a părăsit inimile: au îndrăznit să-I fie neascultători lui Allah, le-a devenit ușor să tăgăduiască adevărul și să creadă falsitatea și au găsit plăcerile mai dulci decât împlinirea actelor de adorare. Astfel au pierdut atât lumea aceasta, cât și Viața de Apoi.