Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Privește la dumnezeul tău, pe care ai rămas să-l adori”, vițelul. „Îl vom arde, apoi îl vom risipi în mare.” Musa a făcut aceasta. Dacă ar fi fost dumnezeu, s-ar fi apărat de acela care a voit să-l nimicească. Iubirea vițelului pătrunsese în inimile fiilor lui Isra'il, iar Musa a voit să-l nimicească sub ochii lor, într-un chip care nu îngăduia refacerea lui: l-a ars, l-a zdrobit și l-a împrăștiat în mare, ca să piară chipul lui și să fie îndepărtată iubirea lui din inimile lor. Păstrarea lui ar fi fost o ispită, fiindcă în suflete se află o chemare puternică spre deșertăciune.