Ai o întrebare despre acest pasaj?

30. Niște femei din cetate au spus: „Soția lui al-'Aziz încearcă să-și ademenească slujitorul. Dragostea pentru el i-a pătruns adânc în inimă. Noi o vedem într-o rătăcire vădită.” 31. Când a auzit viclenia vorbelor lor, a trimis după ele, le-a pregătit o încăpere cu ospăț și i-a dat fiecăreia un cuțit. Apoi i-a spus lui Yusuf: „Ieși înaintea lor!” Când l-au văzut, au rămas uimite de el, și-au tăiat mâinile și au spus: „Allah să ne ferească! Acesta nu este om; nu poate fi decât un înger nobil!” 32. Ea a spus: „Acesta este cel pentru care m-ați învinuit. Eu am încercat să-l ademenesc, însă el s-a păzit. Dacă nu face ceea ce îi poruncesc, va fi negreșit întemnițat și va ajunge dintre cei umiliți.” 33. El a spus: „Doamne al meu! Închisoarea îmi este mai dragă decât lucrul la care mă cheamă ele. Dacă nu îndepărtezi de la mine viclenia lor, aș putea înclina spre ele și aș fi dintre cei neștiutori.” 34. Domnul său i-a răspuns și a îndepărtat de la el viclenia lor. El este Cel care aude totul, Atotștiutorul. 35. Apoi, după ce au văzut semnele nevinovăției lui, li s-a părut potrivit să-l întemnițeze pentru o vreme.