Ai o întrebare despre acest pasaj?

74. „Și când Ibrahim i-a spus tatălui său, Azar: Iei tu idolii drept dumnezeiri? Eu te văd pe tine și pe poporul tău într-o rătăcire vădită. 75. Astfel i-am arătat lui Ibrahim împărăția cerurilor și a pământului, ca să fie dintre cei care au certitudine. 76. Când noaptea l-a acoperit, a văzut o stea și a spus: Acesta este domnul meu. Când a apus, a spus: Eu nu-i iubesc pe cei care apun. 77. Când a văzut luna răsărind, a spus: Acesta este domnul meu. Când a apus, a spus: Dacă Domnul meu nu mă călăuzește, voi fi negreșit dintre cei rătăciți. 78. Când a văzut soarele răsărind, a spus: Acesta este domnul meu; acesta este mai mare. Când a apus, a spus: O, popor al meu, eu sunt nevinovat de ceea ce Îi asociați. 79. Cu adevărat, mi-am îndreptat fața către Cel care a creat cerurile și pământul, înclinând spre adevăr, și nu sunt dintre politeiști. 80. Poporul său s-a certat cu el. El a spus: Vă certați cu mine despre Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce Îi asociați, afară numai dacă Domnul meu voiește ceva. Domnul meu cuprinde toate lucrurile prin știința Sa. Oare nu vă veți aminti? 81. Cum să mă tem eu de ceea ce Îi asociați, când voi nu vă temeți că Îi faceți lui Allah asociați pentru care El nu v-a coborât nicio dovadă? Care dintre cele două tabere are mai mult drept la siguranță, dacă știți? 82. Cei care cred și nu-și amestecă credința cu nedreptatea, aceștia vor avea siguranță și ei sunt cei călăuziți. 83. Acesta a fost argumentul Nostru, pe care i l-am dat lui Ibrahim împotriva poporului său. Noi ridicăm în trepte pe cine voim. Cu adevărat, Domnul tău este Preaînțelept, Atotștiutor.”