Ai o întrebare despre acest pasaj?

142. I-am rânduit lui Musa treizeci de nopți și le-am împlinit cu alte zece, astfel că sorocul Domnului său s-a împlinit în patruzeci de nopți. Musa i-a spus fratelui său Harun: „Ține-mi locul în neamul meu, îndreaptă lucrurile și nu urma calea celor care răspândesc stricăciunea.” 143. Când Musa a venit la sorocul Nostru, iar Domnul său i-a vorbit, el a spus: „Doamne al meu, arată-Te mie ca să Te privesc!” El a spus: „Nu Mă vei vedea, dar privește muntele. Dacă el va rămâne neclintit la locul său, atunci Mă vei vedea.” Când Domnul său S-a arătat muntelui, l-a prefăcut în pulbere, iar Musa a căzut leșinat. Când și-a revenit, a spus: „Slavă Ție! Mă căiesc înaintea Ta și sunt cel dintâi dintre credincioși.” 144. El a spus: „O, Musa! Eu te-am ales mai presus de oameni prin mesajele Mele și prin vorbirea Mea. Ține, așadar, ceea ce ți-am dat și fii dintre cei mulțumitori.” 145. I-am scris pe Table povața despre toate lucrurile și lămurire pentru toate. „Ține-le cu tărie și poruncește-i neamului tău să urmeze ceea ce este mai bun în ele. Vă voi arăta sălașul celor nelegiuiți. 146. Îi voi îndepărta de la semnele Mele pe cei care se trufesc pe pământ fără drept. Chiar dacă văd fiecare semn, ei nu cred în el; dacă văd calea călăuzirii, nu o iau drept cale, iar dacă văd calea rătăcirii, o iau drept cale. Aceasta pentru că au tăgăduit semnele Noastre și au rămas nepăsători față de ele. 147. Faptele celor care tăgăduiesc semnele Noastre și întâlnirea din Viața de Apoi sunt zadarnice. Oare vor fi ei răsplătiți altfel decât după ceea ce făceau?”