Ai o întrebare despre acest pasaj?

131. Când le venea binele, spuneau: „Acesta ni se cuvine.” Iar când îi lovea un rău, îl socoteau semn rău de la Musa și de la cei care erau cu el. Oare nu numai la Allah se afla ceea ce le era hotărât? Însă cei mai mulți dintre ei nu știau. 132. Ei au spus: „Orice semn ne-ai aduce ca să ne vrăjești prin el, noi tot nu vom crede în tine.” 133. Am trimis asupra lor potopul, lăcustele, păduchii, broaștele și sângele, semne deslușite, însă ei s-au trufit și au fost un neam nelegiuit. 134. Când pedeapsa a căzut asupra lor, au spus: „O, Musa! Cheamă-L pentru noi pe Domnul tău, prin legământul pe care l-a făcut cu tine. Dacă îndepărtezi pedeapsa de la noi, vom crede negreșit în tine și îi vom trimite cu tine pe Copiii lui Israel.” 135. Dar când am îndepărtat pedeapsa de la ei până la un soroc la care aveau să ajungă, iată că își încălcau făgăduința.