Ai o întrebare despre acest pasaj?

„De fiecare dată când i-am chemat, ca Tu să-i ierți”, adică i-am chemat pentru ca ei să răspundă. Dacă ar fi răspuns, Tu i-ai fi iertat, iar aceasta era numai spre binele lor. Însă ei au refuzat orice în afara stăruirii în neadevărul lor și a fugii de adevăr. „Și-au pus degetele în urechi”, ca să nu audă ceea ce le spunea profetul lor, Nuh, pacea fie asupra lui. „S-au acoperit cu veșmintele lor”, adică s-au învăluit într-un acoperământ care să-i ascundă, îndepărtându-se de adevăr și urându-l. „Au stăruit” în necredință și în răul lor „și s-au arătat foarte trufași” față de adevăr. Astfel, răul lor a sporit, iar binele lor s-a îndepărtat.