Ai o întrebare despre acest pasaj?

Cuvintele Sale: „Când a strigat, apăsat de mâhnire” înseamnă fie că era în pântecele peștelui, care îl închisese în strâmtoarea lui, fie că a strigat copleșit de griji și de mâhnire. El a spus: „Nu există altă divinitate în afară de Tine! Slavă Ție! Eu am fost dintre cei nedrepți” [al-Anbiya 21:87]. Allah i-a răspuns rugăciunii, iar peștele l-a aruncat din pântecele lui pe pământul pustiu, pe când era bolnav. Allah a făcut să crească deasupra lui o plantă de dovleac. De aceea, El a spus aici: „Dacă nu l-ar fi ajuns un har de la Domnul său, ar fi fost aruncat pe pământul pustiu”, adică pe un pământ gol, „vrednic de mustrare”. Însă Allah l-a cuprins cu îndurarea Sa, astfel încât a fost aruncat acolo vrednic de laudă, iar starea lui a devenit mai bună decât cea de dinainte. De aceea, El a spus: „Însă Domnul său l-a ales”, adică l-a ales dintre ceilalți, l-a apropiat și l-a curățit de orice întinare, „și l-a făcut dintre cei drepți”: cei ale căror fapte, vorbe, intenții și stări sunt drepte.