Ai o întrebare despre acest pasaj?

Este cu putință ca o femeie să nu fie sinceră în credința ei, ci să urmărească un soț, o altă țară sau vreun alt scop lumesc. Dacă se află într-o asemenea situație, trebuie înapoiată pentru respectarea condiției, fără ca aceasta să pricinuiască un rău. Dacă însă a fost pusă la încercare și s-a dovedit sinceră sau dacă sinceritatea ei este cunoscută fără cercetare, ea nu trebuie înapoiată necredincioșilor. „Ele nu le sunt îngăduite lor, iar ei nu le sunt îngăduiți lor.” În înapoierea lor se află, așadar, un rău mare. Legiuitorul a ținut seama de acesta și, totodată, de respectarea condiției, poruncind să li se dea soților necredincioși, drept despăgubire pentru ele, ceea ce cheltuiseră pentru zestre și pentru cele care o însoțesc. Atunci musulmanii nu au nicio vină dacă se căsătoresc cu aceste femei, chiar dacă ele au soți în ținutul politeismului, cu condiția să le dea drepturile cuvenite, adică zestrea și întreținerea.