Ai o întrebare despre acest pasaj?

Așadar, o, credincioșilor, aveți o pildă frumoasă în Ibrahim și în cei care erau împreună cu el, în ceea ce privește credința, afirmarea unicității lui Allah, cerințele și urmările lor, precum și adorarea exclusivă a lui Allah în toate. Există însă o singură excepție: „în afară de vorbele lui Ibrahim către tatăl său”, Azar, politeistul necredincios și îndârjit, pe care l-a chemat la credință și la afirmarea unicității lui Allah, dar care a refuzat. Atunci Ibrahim i-a spus: „Voi cere negreșit iertare pentru tine”, deși „nu pot face nimic pentru tine înaintea lui Allah”. Însă Îl voi chema pe Domnul meu; poate că, rugându-mă Domnului meu, nu voi fi nefericit. Nu trebuie să-l urmați pe Ibrahim în această împrejurare, în care s-a rugat pentru un politeist. Nu vă este îngăduit să vă rugați pentru politeiști și să spuneți: „Noi urmăm în aceasta credința lui Ibrahim.” Allah a arătat motivul pentru care Ibrahim a făcut aceasta, spunând: „Ibrahim nu a cerut iertare pentru tatăl său decât din pricina unei făgăduințe pe care i-o făcuse. Însă, când i s-a arătat limpede că el era un dușman al lui Allah, s-a lepădat de el...” [at-Tawbah 9:114].