Ai o întrebare despre acest pasaj?

Ei socoteau că singurul loc prin care ar putea ajunge la ei vreo slăbiciune, dacă aceasta ar fi ajuns, erau fortărețele în care se baricadaseră și pe care se bizuiau cu toată încrederea. Dar cine se încrede în altcineva decât Allah este părăsit, iar sprijinul căutat în altcineva decât Allah se întoarce împotriva lui. Astfel, a venit asupra lor o hotărâre cerească, ce s-a abătut asupra inimilor lor, locul statorniciei și al răbdării sau al slăbiciunii și al lipsei de vlagă. Ea le-a înlăturat forța, puterea și tăria, lăsându-le în schimb slăbiciune, neputință și lașitate, pe care nu aveau niciun mijloc să le respingă. Toate acestea au devenit un ajutor împotriva lor. De aceea El spune: „Își dărâmau casele cu propriile mâini și cu mâinile credincioșilor”. Ei făcuseră pace cu Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, cu condiția să poată lua ceea ce încăpea pe cămile; de aceea au desfăcut multe dintre acoperișurile pe care le prețuiau. Tot ei, prin nedreptatea lor, le-au dat credincioșilor puterea să le ruineze casele și să le dărâme fortărețele. Așadar, ei înșiși și-au pricinuit răul și au ajutat cel mai mult la propria lor pierzanie.^[6]