Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Voi nu credeați”, o, musulmanilor, „că vor pleca” din casele lor, din pricina tăriei fortificațiilor, a apărării și a poziției lor puternice în ele. „Iar ei credeau că fortărețele lor îi vor apăra de Allah”: erau încântați de ele, se lăsau amăgiți de ele și socoteau că nimeni nu-i va putea atinge sau birui. Însă hotărârea lui Allah este mai presus de toate acestea; în fața Lui nu folosesc nici fortărețele, nici cetățuile, nici tăria și nici apărarea. De aceea El spune: „Însă Allah a venit asupra lor de unde nu se așteptau”, adică pe o cale și printr-o poartă despre care nici nu le trecuse prin minte că ar putea fi atinși prin ea. El, Preaînaltul, „a aruncat spaima în inimile lor”: o frică puternică, cea mai mare oștire a lui Allah, în fața căreia nu sunt de folos nici numărul mare, nici pregătirea, nici forța și nici tăria.