Ai o întrebare despre acest pasaj?

Această sură se mai numește și Sura Banu an-Nadir. Aceștia erau un grup numeros de evrei care locuiau lângă Medina pe vremea trimiterii Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Când Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a fost trimis și a emigrat la Medina, ei nu au crezut în el, alături de ceilalți evrei care l-au tăgăduit. Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, a încheiat un acord de pace cu grupurile de evrei care îi erau vecini în Medina. La aproximativ șase luni după bătălia de la Badr, Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, s-a dus la ei și le-a cerut să-l ajute la plata despăgubirii pentru cei doi bărbați din tribul Kilab pe care îi ucisese Amr ibn Umayyah ad-Damri. Ei au spus: „Vom face aceasta, Abul-Qasim! Așază-te aici până îți împlinim cererea!” Apoi unii dintre ei s-au retras deoparte cu ceilalți, iar Șeitan le-a împodobit nenorocirea care le fusese scrisă. Au uneltit să-l ucidă, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui, și au spus: „Care dintre voi va lua această piatră de moară, va urca și o va arunca peste capul lui, zdrobindu-l cu ea?” Cel mai nelegiuit dintre ei, Amr ibn Jihash, a spus: „Eu!” Sallam ibn Mishkam le-a spus: „Nu faceți aceasta! Pe Allah, el va fi înștiințat despre ceea ce v-ați propus, iar aceasta ar însemna încălcarea legământului dintre noi și el”.