Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Nicidecum!”, adică nu tot ceea ce iubiți dintre averi și plăcerile pentru care vă întreceți unii cu alții va rămâne pentru voi. Înaintea voastră se află o zi măreață și o spaimă cumplită, în care pământul, munții și tot ceea ce se află pe ei vor fi sfărâmate, până când pământul va deveni o câmpie netedă, fără adâncituri și fără ridicături. Allah va veni în umbre de nori pentru a judeca între robii Săi, iar toți îngerii cei nobili, locuitorii cerurilor, vor veni „rând după rând”: îngerii fiecărui cer vor veni într-un rând și vor înconjura făpturile aflate sub ei. Aceste rânduri sunt rânduri de supunere și smerenie înaintea Împăratului, Cel Atotstăpânitor. „Și în Ziua aceea va fi adus Iadul”, condus de îngeri cu lanțuri. Când se vor petrece aceste lucruri, „atunci omul își va aduce aminte” de binele și răul pe care le-a trimis înainte. „Dar la ce-i va mai folosi aducerea-aminte?”: timpul ei va fi trecut și prilejul ei se va fi dus. Atunci, plin de regret pentru neglijența sa față de Allah, „va spune: O, de-aș fi trimis ceva înainte pentru viața mea!”, adică o faptă bună pentru viața mea veșnică și nepieritoare. Este asemenea cuvintelor Sale: „Va spune: O, de-aș fi urmat o cale împreună cu Trimisul! Vai mie! De nu l-aș fi luat pe cutare drept prieten apropiat!” [Al-Furqan 25:27-28]. Aceasta dovedește că viața pe care trebuie să ne străduim să o dobândim, să o desăvârșim și să-i întregim desfătările este viața din sălașul statorniciei, fiindcă acela este sălașul veșniciei și al dăinuirii.