Ai o întrebare despre acest pasaj?

În alăturarea Numelui „Cel Iubitor” celui de „Atoateiertător” se află un înțeles subtil: ea arată că, atunci când oamenii păcătoși se căiesc înaintea lui Allah și se întorc la El, El le iartă păcatele și îi iubește. Așadar, nu se spune că le iartă păcatele, dar iubirea Sa nu se mai întoarce la ei, așa cum au spus unii care au greșit. Dimpotrivă, Allah Se bucură de căința robului Său mai mult decât se bucură un om care își pierde animalul de călărie, pe care se aflau hrana, băutura și cele de care avea nevoie, într-un pustiu în care riscă să piară. După ce își pierde speranța de a-l mai găsi, se culcă la umbra unui copac, așteptând moartea. În timp ce se află astfel, iată că animalul de călărie stă lângă capul său, iar el îi apucă hățurile. Allah Se bucură de căința robului mai mult decât se bucură acest om de animalul său de călărie, deși bucuria acestuia este cea mai mare bucurie care poate fi închipuită. Lui Allah I se cuvin lauda, preamărirea și iubirea curată. Cât de mare este bunătatea Lui, cât de mult bine dăruiește, cât de îmbelșugată este binefacerea Lui și cât de cuprinzătoare este dărnicia Sa!^[85]