Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Blestemați să fie cei ai șanțului!” Aceasta este o invocare a pieirii asupra lor. Șanțurile sunt gropi săpate în pământ. Cei ai șanțului erau niște necredincioși printre care se aflau dreptcredincioși. Au încercat să-i silească să intre în religia lor, însă dreptcredincioșii au refuzat. Atunci, necredincioșii au săpat un șanț în pământ, au aprins focul în el și s-au așezat în jurul lui. I-au pus pe dreptcredincioși la încercare și i-au adus în fața focului: pe cel care le dădea ascultare îl lăsau liber, iar pe cel care rămânea statornic în credință îl aruncau în foc. Aceasta este culmea războiului împotriva lui Allah și împotriva celor dreptcredincioși din obștea Sa. De aceea, Allah i-a blestemat, i-a nimicit și i-a amenințat, spunând: „Blestemați să fie cei ai șanțului!”^[82] Apoi a explicat șanțul prin cuvintele: „ai focului plin de vreascuri, când ședeau în jurul lui și erau martori la ceea ce le făceau dreptcredincioșilor”.