Ai o întrebare despre acest pasaj?

Faraon a refuzat chemarea lui Musa. Atunci, „i-a arătat semnul cel mare”: felul acesta de semne mari, ceea ce nu exclude existența mai multora. „Și-a aruncat toiagul și, iată, acesta era un șarpe adevărat. Și și-a scos mâna, iar ea era albă pentru cei care priveau” [ash-Shuara 26:32–33]. „Însă el a tăgăduit” adevărul „și s-a răzvrătit” împotriva poruncii. „Apoi s-a întors, străduindu-se împotriva lui”: se străduia să înfrunte și să combată adevărul. „A adunat”: și-a strâns ostașii. „Și a strigat”, spunându-le: „Eu sunt domnul vostru cel mai înalt!” Ei i s-au supus și i-au recunoscut pretenția mincinoasă, când el i-a amăgit. „Atunci Allah l-a apucat cu o pedeapsă pilduitoare pentru Viața de Apoi și pentru această viață”: Allah a făcut din pedepsirea lui o dovadă, un avertisment și un semn al pedepsei din această viață și din Viața de Apoi.^[65]