Ai o întrebare despre acest pasaj?

Cunoașterea realității ei deschide omului poarta fricii și a nădejdii, iar dacă inima este lipsită de amândouă, ea este cu totul ruinată. Când ele umplu inima, frica îl determină pe om să se abțină de la păcate, iar nădejdea îi înlesnește ascultarea și i-o face ușoară. Aceasta nu se împlinește decât prin cunoașterea amănunțită a lucrurilor de care omul trebuie să se teamă și împotriva cărora trebuie să se păzească: starea mormântului și grozăvia lui, împrejurările înfricoșătoare ale Marii Adunări și însușirile Focului. Tot astfel, se împlinește prin cunoașterea detaliilor Paradisului și a fericirii statornice, a bucuriei și a desfătărilor lui, precum și a bucuriei inimii, a sufletului și a trupului. Prin aceasta se naște dorul care îl îndeamnă pe om să se străduiască pentru ceea ce iubește și caută, cu tot ceea ce îi stă în putere.